Il 5 dicembre alla Libreria Belgravia, in via Vicoforte 14/d a Torino, c’era una Poesia libera in versi animali. Autori e autrici presenti all’incontro dedicato a La rivoluzione poetica degli animali di Valeria Bianchi Mian e Max Ponte (Buendia Books) hanno letto testi propri o di altri poeti nei quali gatti e volpi, pesci e lupi hanno preso voce.

*

Giacomo Aime, poeta e cantautore, accompagnato dal musicista Paolo Milano, ha dato vita con la sua chitarra a tante immagini in note, tra le quali il volo dell’Ape Re. Puoi ascoltare qui il brano:

https://youtu.be/V30BgGfDtjs?si=THYpuG75TlaeANz0

Elena Ana Circei ha tradotto in romeno l’incipit della favola che ha fatto da filo rosso dell’evento. La tartaruga Gala si rivolge ad Attilio e Margherita, i leader della compagnia degli animali rivoluzionari e dice:

«A tutti capita di essere i prescelti almeno una volta nella vita» cominciò Gala.

«A me, per esempio, è accaduto tanti anni fa quando, rischiando di morire, ho attirato l’attenzione di molti sguardi sulla condizione della mia specie. Gli umani avevano organizzato una festa sulla spiaggia, un raduno di centinaia di persone che sarebbe durato giorno e notte. Donne e uomini di tutte le età mangiavano, bevevano e ballavano per festeggiare la ricorrenza della liberazione del paese dall’esercito nemico. Agli umani, sapete, piace farsi la guerra, è una specie di caratteristica intra-specista, da quel che ho letto in un saggio scientifico. Ma poi amano inneggiare alla pace. Per l’occasione, insomma, cari amici, gli umani in questione, pensando come sempre solo a loro stessi, decisero di liberare nel cielo migliaia di palloncini. Oh, era uno spettacolo bellissimo, almeno per loro, che non si rendevano conto di un dettaglio. Così come salgono in aria, i palloncini inesorabilmente cadono al suolo. E infatti, a un certo punto, la superficie del mare si ricoprì di palloncini coloratissimi. Alcuni di questi andavano galleggiando annodati l’uno con l’altro, il filo ingarbugliato in matasse assassine. Granchi, pesci e persino uccelli finirono prigionieri di quelle reti. I palloncini formarono un groviglio di plastica devastante. Io, che nuotavo felice nel mio tratto d’acqua meditando sulla bellezza del territorio, incappai stupidamente nella trappola letale.

Disperata, per liberarmi cercai di mangiare il palloncino, ma la plastica che lo componeva, per quanto gli umani la definissero “biodegradabile”, si bloccò presto nel mio stomaco e così mi avvicinai alla soglia della morte riversa sulla spiaggia, in mezzo alle alghe e alle più svariate schifezze rigettate dalle onde. Fortuna mia, non tutti gli umani sono privi di attenzione e di pietà. Passai la notte boccheggiando e all’alba vidi la luce. Due fratellini che passavano di lì insieme al loro papà, che amava condurli al mattino lungo la riva per vedere la grandezza della natura e osservare le creature marine che si svegliano… mi notarono.

Quei bambini si presero cura di me e mi portarono dal veterinario, il quale con pazienza infinita liberò il mio stomaco e gli intestini dai pezzi di palloncino. Qualche attivista locale scrisse un paio di articoli sul giornale, e ci fu addirittura una video-intervista ai bambini in un servizio al TG regionale, perché quei due alzarono la voce con le istituzioni del paese. Il problema dell’inquinamento da palloncini è una faccenda che lì per lì potrebbe sembrare una stupidaggine ma per noi creature marine è davvero importante. Dopo poche settimane, la questione cadde nel dimenticatoio. Ci vorrebbe ogni giorno il sacrificio di chissà quante tartarughe per poter attrarre l’attenzione sul tema in modo costante. Pensate che gli umani si ammazzano spesso tra loro e nemmeno i morti della specie più presuntuosa del pianeta attirano l’attenzione a lungo. L’attenzione, cari miei, si attiva per un po’ di tempo poi inesorabilmente decade.

Ci vuole costanza, dico io, bisogna essere ripetitivi, reiterare.

A ogni modo, ero diventata una star in quell’occasione e successivamente il comune ha preso in considerazione l’idea di non permettere mai più il lancio dei palloncini in aria in occasione delle festività. Diciamo che abbiamo ottenuto un piccolo risultato, non è vero? Ora, se voi raggiungerete una certa audience questo risultato potrà essere semplicemente l’inizio. Perché vi dico qual è il segreto base della storia. Il segreto è creare alleanze, amici miei, così come io l’ho creata con Marina e Silvano, i due bambini che ancora oggi mi scrivono una cartolina o mi vengono a trovare sulla spiaggia per vedere se sto bene. E io li riconoscerei tra mille. L’alleanza è il segreto. Capito? Costanza e alleanza! Costanza e alleanza!»*

* *”Toți suntem atinși, măcar o dată în viața, de o clipă care pare scrisă doar pentru noi” începu Gala.*

Mie, de pildă, mi s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, când, riscându – mi viața, am reușit să atrag atenția multor umani asupra condiției speciei mele. Umaniii organizaseră o petrecere pe plajă, o adunare de sute de persoane care avea să dureze zi și noapte. Femei și bărbați de toate vârstele mâncau, beau și dansau în cinstea eliberării țării de sub ocupația inamicului. Știți, umanilor le place să se războiască, este un fel de caracteristică “intra – specista”, din câte am citit intr – un studiu științific. Dar în același timp le place și să elogieze pacea. Într – o astfel de ocazie, dragii mei, umanii despre care vă povestesc, gândindu – se ca întotdeauna doar la ei înșiși, au împânzit cerul de baloane. Oh, un spectacol nemaipomenit, cel puțin pentru ei, care n -au luat în seamă un amănunt: așa cum se înalță spre cer – baloanele – așa vor și reveni pe pamânt. Ei bine, așa s – a și întâmplat. La un moment dat, cât vedeai cu ochii, marea era împânzită de baloane colorate. Unele pluteau legate între ele, cu sforile incurcate ce formau noduri asasine. Raci, pești și chiar păsări au căzut pradă acelor capcane. Era un nor de plastic nimicitor.
Eu care mă plimbam fericită, meditând la frumusețea colțișorului meu de mare, m – am trezit deodată prinsă în acea capcană mortală.

Disperată, am încercat să mă eliberez mâncând balonul, dar plasticul din care era făcut, în ciuda faptului că umaniii îl numesc “biodegradabil”, mi s – a blocat imediat în stomac. Așa m – am trezit lată, aproape moartă, pe plajă printre alge și tot felul de porcării aduse de valuri. Spre norocul meu, nu toți umaniii sunt lipsiți de grijă și compasiune. Toată noaptea a fost un chin, nu puteam să respir, dar până la urmă, dimineata, am văzut lumina zilei! Doi frați ce treceau pe – acolo împreună cu tatăl lor, căruia îi plăcea să – i plimbe, dimineața, pe malul mării, pentru a admira măreția naturii și trezirea creaturilor marine… m – au găsit.

Acei copii au avut grijă de mine și m – au dus la veterinar, care, cu o răbdare infinită mi – a curățat stomacul și intestinele de bucățile de balon.

Un grup de activiști din zonă au publicat câteva articole în ziarul local, iar copiii au apărut chiar și intr – un reportaj la știrile regionale, datorită cuvintelor grele folosite la adresa instituțiilor.

Problema poluării cu baloane poate părea, la prima vedere, o nimica toată, dar pentru noi, creaturile marine, este foarte importantă.
Însă după doar câteva săptămâni, umaniii a uitat tot. Ar fi nevoie în fiecare zi de sacrificiul a cine știe cîte țestoase pentru a menține atenția asupra acestei probleme. Gândiți – vă doar la faptul că umaniii se omoară deseori între ei și nici măcar morții celei mai semețe specii de pe planetă nu reușesc să le capteze atenția pentru prea mult timp. Atenția, dragii mei, este doar zgândărită puțin apoi este activată uitarea.

Este nevoie de perseverență, zic eu, trebuie să tot repeți, să insiști. În orice caz, devenisem o vedetă și ulterior, primăria a luat în considerare ideea de a interzice lansarea de baloane cu prilejul festivităților.

Am putea spune că am obținut un rezultat deloc indiferent, nu – i așa? Pentru că a ajunge la un anumit număr de susținători este doar începutul.
Iar acum o să vă spun care este secretul acestei povești. Secretul este crearea de alianțe, prieteni, așa cum s – a întâmplat între mine, Marina și Silvano, cei doi copii care și astăzi îmi trimit câte o vedere sau vin să mă caute pe plajă, ca să vadă dacă sunt bine. Iar eu i – aș recunoaște dintr – o mie. Alianța este cheia. Înțelegeți?
Perseverență și alianță! Perseverență și alianță!”

Angela Donna ha letto la sua:

Ode alla gatta
(a Donata Piccola)

ode alla mia gatta
umile gatta
europea comune
e non di razza
gatta morlacca
rozza forse
ma leale e sincera
e forse un poco stramba
e bislacca
quando sfila sghemba
per rincorrere foglie
a perdifiato
e straccetti e bruscoli
arricciate carte veline
e mosche e api e aghi
e sugheri e rocchetti
in un crescendo orgiastico
di pelo vorticoso
impetuoso e frenetico/
ode alla gatta
che ne son certa
per l’amore che mi porta
-avendo la parola
come il famoso suo
parente gatto-
mi eleggerebbe
all’istante e per benino
marchesa di Carabas
financo con l’inchino.
Angela Donna(in: Gatta Donata e i suoi fratelli, Genesi 2010)

Ramona Paraiala e Salvatore Sblando hanno letto due testi, uno di Anna Segre e l’altro di Silvia Rosa. Le due autrici sono state ospiti di Periferia Letteraria, presso la Casa della Poesia di via Dego 9, il 6 dicembre. Ecco la diretta dell’evento organizzato da Paraiala e Sblando:

Incontro con la Poesia di
Anna Segre e Silvia Rosa 

Per la presentazione delle raccolte
“Onora la figlia” (Interno Poesia 2025)
“L’ombra dell’infanzia” (peQuod 2025)

* https://www.facebook.com/share/v/1AcJUZFGki/

Ivo De Palma ha scelto Szymborska per la sua capacità di rivolgersi a tutti, ma proprio a tutti. Per la sua anima che tocca l’inconscio collettivo. Qui il canale YouTube di Ivo De Palma e una lettura dedicata alla meravigliosa poetica di Wislawa: 

* https://youtu.be/KfUiyQEdVes?si=UUi1_R-H7rB6pvgr

* https://youtu.be/MM5iGCLgG5o?si=dVVDqaQm9qYSVWNr

* https://youtu.be/PHlJ71Gn-BU?si=QUFGmmxLRG-8Rt0W

* https://youtu.be/otyfvSwtW40?si=65CF2TZh7Ne4-7w1

* https://youtu.be/KntMmDJ6J44?si=oBElzkvGOKEeR05a

* https://youtu.be/GK-griKbELo?si=WyhZdxli3OVc724Q

* https://youtu.be/nzcrJyzz580?si=vqg9s-0PvyOiQBR-

* https://youtu.be/Y2EItGPTS5I?si=D4QRBMPaBNSVZ2ld

* https://youtu.be/YLj9qkCYq0E?si=Bxxndv8zhYejOjHa

* https://youtu.be/IR7KCkfBYAI?si=1o7y8TI3v_hm9fMC

* https://youtu.be/EFByXVjb1pM?si=uGKnxRJDRcFicvNM